Capitolul 4 – Industriile locului
Eco-monografia localității Sfântu Gheorghe
Principalele ocupații ale locuitorilor din Sf Gheorghe sunt turismul și pescuitul. De asemenea, creșterea de bovine. Aproape toată lumea cultivă legume și fructe în grădinile proprii.
Turismul
Sf. Gheorghe este o excelentă destinație turistică, aflată într-o zonă strict protejată (ceea ce îi conferă o atracție specială pentru practicanții de turism de calitate). Acest avantaj face ca industria turismului să se plaseze pe primul loc – ca sursă de trai – pentru locuitori.
În localitate există pensiuni și complexuri turistice (care includ hoteluri, spații de cazare și camping), dar cel mai pitoresc fel de a face turism este prin cazare în casele locuitorilor. Mulți turiști preferă plaja de la Sfântu Gheorghe în locul plajelor aglomerate din celelalte stațiuni pentru liniștea ei.
Un eveniment extrem de productiv pentru localitate este Festivalul de film Anonimul, înființat în 2004 și derulat anual în Sf Gheorghe, cu mare succes și participări record. Proiecțiile în aer liber și întâlnirile cu oameni de film fac din acest eveniment o sursă semnificativă de turiști, statisticile estimând că, anual, doar la acest festival vin peste 4000 de turiști.
Deși accesul în localitate este dificil (ceea ce reprezintă, evident, un dezavantaj pentru locuitori), acest aspect este cel care oferă liniștea și izolarea pe care le caută mulți turiști, sporindu-i, astfel, farmecul. La Sf Gheorghe se poate ajunge fie doar pe apă (de la Tulcea pe brațul Sf Gheorghe); fie terestru de la Tulcea până la Mahmudia sau Murighiol, și apoi pe apă pe brațul Sf Gheorghe. Mai există o opțiune, foarte rar utilizată, respectiv un drum rutier dificil, pe dig, de cca 30 km, paralel cu litoralul Mării Negre, între Sfântu Gheorghe și Sulina.
Pescuitul
Pe vremuri, principala ocupație în sat era pescuitul.
Până în 1862, a fost o singură cherhana în sat, unde toată producția de pește era colectată și distribuită la Galați. În 1862, s-au construit alte 2 cherhanale, ceea ce a permis adăugarea Greciei pe lista destinațiilor către care era trimis peștele.
Atunci când pescuitul era cea mai importantă sursă de venit în localitate, se organizau brigăzi de pescari. “Piscicola” era o întreprindere de stat care cumula pescuitul, ferma zootehnică și cherhanaua. Pescarii erau plătiți pentru cantitatea de pește pe care o aduceau, iar dacă aveau luni mai puțin productive, statul îi susținea cu bani, ca fiecare să primească cel puțin minimum pe economie în acele luni.
O ocupație importantă este aceea de “posădit” – realizarea de unelte și plase pentru pescuit.
Alte meșteșuguri
În 1942 s-a înființat atelierul de împletituri și rogojini, în care se confecționau rogojini, papuci, coșulețe din papură. Era condus de un meșter care îi învăța pe ucenici, în mod gratuit, meseria. Activitatea de producție se desfășura în mod continuu, iar în lipsa de comenzi, obiectele realizate se comercializau în sat, la prețuri fixate de primar, notar și conducătorul atelierului. Atelierul a fost desființat în 1989.
Un alt meșteșug practicat în localitate a fost țesutul covoarelor.
Meserii care au dispărut
Dogarii – făceau butoiașe pentru depozitarea peștelui
Marangozii – reparau bărcile din lemn, lotcile care existau în vechime
